|
Am ingenunchiat si detinutii s-au rugat ca de obicei.
Unul dintre ei, George Coates, intr-un exces de zel de la Duhul Sfint, a
avut o rugaciune de multumire atit de fierbinte si puternica, incit n-as
gresi cu nimic daca as fi comparat-o cu un vulcan in clocot. Atit de mult
n-ea miscat Duhul Sfint prin rugaciunea acestui frate, incit ne-am smerit
pina int-acolo ca nu mai eram in stare sa continuam cu studiul biblic
pregatit, simtindu-ne precum copilandrul David in fata uriasului Goliat.
Acest fr. George a multumit Domnului pentru puscaria
unde era incarcerat, pentru hrana zilnica, pentru ofiterii de aici, etc.
incheind cu multumiri pentru toata creatia lui Dumnezeu: riuri, munti,
oceane. Atit de frumoasa a fost rugaciunea acestuia, de mai bine de 10
min., incit se putea apropia de Psalmii de multumire ai lui David.
Mai tirziu, cind detinutii au fost invitati sa faca
marturii personale, acest fr. George avea sa aduca o testimonie
extraordinara. Fusese inchis pentru o crima ce nu o savirsise, pentru care
urma sa execute o detentie de pina la 30 de ani. Lasase in urma sa, sotie
si copii, fara nici un sprijin. Disperat, a strigat catre Dumnezeu,
singura speranta care-o mai avea, in elucidarea cazului sau. Chiar in
aceasta zi cind noi am fost la C.C.J., George a fost judecat, iar
verdictul a fost comutat de la 30 de ani, la "probation". Abia
atunci am inteles zelul, focul si exaltarea unei asemenea rugaciuni de
multumire, cum nu mai auzisem vreodata. George continua astfel: "Nu
pot sa cred ca in curind voi merge acasa si prin Harul lui Dumnezeu, voi
putea purta grija familiei mele". Nu doresc nimic mai mult decit
aceea, de a ma intoarce la C.C.J., de data aceasta ca misionar al
Mintuitorului meu, pentru a salva suflete nemintuite.
Am vazut atita jale si deznadejde in aceasta puscarie,
incit Domnul Isus, mi-a atins inima si totodata impulsionat in aceasta
lucrare. O, de-ati fi vazut fata plinsa de lacrimile recunostintei ale
acestui om ! Dam slava Domnului pentru mila si indurarea Sa fata de acesti
detinuti de la C.C.J.
In continuare, fr. Maduta a facut un studiu aprofundat
din textul de la Ioan 6, referindu-se in special la acei ucenici care Il
parasesc pe Domnul Isus, la afirmatia facuta in Ioan 6-51: " Eu sint
piinea vie care s-a pogorit din cer. Daca maninca cineva din piinea
aceasta, va trai in veac; si pinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu,
pe care Il voi da pentru viata lumii". Versetul 67 din acelasi text
este o provocare nu numai pentru cei 12 ucenici ramasi in jurul Domnului,
cit si pentru noi cei rascumparati. V. 67 " Atunci Isus a zis celor
12: Voi nu vreti sa va duceti ?". V. 68 " Doamne, I-a raspuns
Simon Petru, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice". V.
69 " Si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul,
Sfintul Lui Dumnezeu".
Serviciul divin a fost incheiat de fr. Razvan Dumitru
care s-a referit la tragedia scufundarii vasului Titanic din 1912,
tragedie in care numai 700 pasageri au fost salvati in barcile de salvare.
Razvan, a comparat aceste barci cu sansa unica a mintuirii, sansa pe care
o ofera numai Domnul Isus. In fata pericolului eminent de scufundare a
Titanicului vietii noastre pamintesti, fr. Razvan a facut apelul
imbarcarii de urgenta a celor naufragiati, indicind directia barcii
destinate supravietuirii – D-l Isus. La acest apel, 3 detinuti au primit
pe Domnul Isus ca Domn si Mintuitor. Acestia sint: Mark Balentini, Terry
Hatley si Marcus Carter.
S-a intocmit o lista de rugaciune pentru detinutii care au solicitat ca
biserica noastra sa-i poarte in rugaciune pentru probleme deosebite.
Acestia sint: George Coates, John Sincher, Bruce Miller, Keith Hill,
Darril Boston, James park, Donald Ellis, Martin Sims.
Fr. Nicu Muresan |
